Biserica fara turle, zidita din piatra Cetatii Histria
O magica imbinare intre stilurile crestin si oriental a nascut biserica cu hramurile Sfanta Treime si Sfantul Mare Ierarh Nicolae din Istria. Te ademeneste si intriga forma de cruce cu fatada in stil oriental, peretii ce respira prin amfore din vremuri demult apuse ascunse in zidarie, cupola sprijinita pe trunchiuri de stejar si capiteluri de coloane antice grecesti luate din cetatea Histria.
Albul lacasului de cult din Istria impresoara cald si transpune in alte timpuri. Miroase a struguri copti in valea pe care se afla bisericuta, iar frunzele copacilor astern cerga tomnatica peste mormintele parintilor duhovnici. De aproape n-ai spune ca este biserica ortodoxa, dar departarea te ajuta sa zaresti crucea.
Din maiestria pictorului au mai ramas doua fresce situate la intrarea in biserica si altar.
Fatada este originala in Dobrogea si chiar in tara: a fost construita in stil oriental cu trei arcade. Spre deosebire de alte biserici, in Sfanta Treime din Istria nu urci trepte, ci cobori. Cinci pasi diferiti te conduc catre un loc aparte.
Cupola este sutinuta de sase trunchiuri de stejar aurite. Trunchiurile sunt fixate pe capiteluri de coloane antice grecesti luate din cetatea Histria, din pacate, vechii parohi au ingropat cinci dintre capiteluri.
Miroase inca a lumanare si tamaie, iar lumina patrunde discret pe ferestrele semicirculare.
Istoria spune ca biserica din Istria a fost construita de 54 de familii de crestini ortodocsi, refugiati din sudul Basarabiei. Dupa anul 1812, cand oamenii s-au asezat in acest sat, localitatea s-a numit pana in anul 1914 Caranasuf, dupa numele ctitorului sau, turcul Nasuf cel Negru. In 1914, Vasile Parvan a descoperit ruinele cetatii greco-romane din apropierea comunei si a identificat Histria drept cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei.Credinciosi, bulgarii au cerut autoritatilor turcesti de la Babadag sa aprobe construirea unei biserici ortodoxe. In 1857, turcii au fost de acord, dar au pus conditii: lacasul nu trebuia sa fie mai inalt decat casele satului, fara turle, clopot si clopotnita. Scopul: nu trebuia in ruptul capului sa se deosebeasca de geamii. Oamenii au acceptat, iar temelia bisericii s-a turnat la 50 de centimetri sub nivelul caselor. Inventivi, bulgarii au inaltat peretii cu piatra adusa de la ruinele Cetatii Histria.Peretii neacoperiti de picturi respira prin mici orificii create in ziduri prin faptul ca, in lipsa turlelor, biserica nu ar fi avut acustica. In 1857 oamenii au gandit un sistem unic de sonorizare: au ingropat in ziduri 52 de amfore aduse tot din bogata cetate Histria. Catapeteasma bisericii a prins viata din alte trunchiuri. Din opt stejari grosi au fost ciopliti stalpii si grinzile, iar crestinii au creat si catapeteasma. Se pare ca din Imperiul Otoman a fost adus numai pictorul Stefan Zahariev care a pictat icoanele catapeteasmei, insa s-a semnat doar pe cea a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Biserica s-a sfintit la 18 august 1869, in timpul pasei Megit, de episcopul grec Dionisie Del Carpatos.
Poveste cu pisici
Colelia
In mijlocul campiei de langa satul Ramnicul de Jos, departe de civilizatie si tumult lumesc, prinde viata o manastire cum nu a mai fost vreodata in lumea ortodoxiei romanesti.
Biserica Colelia a fost poarta intre Dumnezeu si om, loc uitat de muritori si chiar staul de oi. Mai nou, va fi manastire de maici si centru social destinat batranilor fara casa si sufletelor ratacite.
Pana in anul 1966 Colelia a fost un sat infloritor, locuit de etnici germani. Au venit in zona prin anul 1913, au ridicat case si biserica Colelia ce nu a putut fi distrusa de timp.
Deznodamantul celui de-al Doilea Razboi Mondial a dus la schimburi de populatie intre Germania si Romania, iar etnicii au parasit zona. In anul 1945 Colelia a fost populata cu romani si aromani, improprietariti cu terenurile si casele deja existente. Lacasul de cult a revenit Biserici Ortodoxe Romane.
Lipsa conditiilor sociale, dispensar si scoală a determinat populatia sa migreze catre localitati mai dezvoltate. Satul a ramas fara locuitori, casele au fost distruse de intemperii. A ramas doar biserica in stare avansata de degradare si fara acoperis.
Pustietatea a invadat locul pana nu demult prosper, iar cladirile au cazut prada localnicilor vecini. La inceputul anului 2006 cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintiei Sale Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a fost infiintata Sfanta Manastire „Intrarea Maicii Domnului in Biserica“. Asezamant monahal de maici are si activitate caritabila, sociala respectiv adapostirea si intretinerea batranilor lipsiti de posibilitati, fara pensii si cu pensii foarte mici.
O magica imbinare intre stilurile crestin si oriental a nascut biserica cu hramurile Sfanta Treime si Sfantul Mare Ierarh Nicolae din Istria. Te ademeneste si intriga forma de cruce cu fatada in stil oriental, peretii ce respira prin amfore din vremuri demult apuse ascunse in zidarie, cupola sprijinita pe trunchiuri de stejar si capiteluri de coloane antice grecesti luate din cetatea Histria.
Albul lacasului de cult din Istria impresoara cald si transpune in alte timpuri. Miroase a struguri copti in valea pe care se afla bisericuta, iar frunzele copacilor astern cerga tomnatica peste mormintele parintilor duhovnici. De aproape n-ai spune ca este biserica ortodoxa, dar departarea te ajuta sa zaresti crucea.
Din maiestria pictorului au mai ramas doua fresce situate la intrarea in biserica si altar.
Fatada este originala in Dobrogea si chiar in tara: a fost construita in stil oriental cu trei arcade. Spre deosebire de alte biserici, in Sfanta Treime din Istria nu urci trepte, ci cobori. Cinci pasi diferiti te conduc catre un loc aparte.
Cupola este sutinuta de sase trunchiuri de stejar aurite. Trunchiurile sunt fixate pe capiteluri de coloane antice grecesti luate din cetatea Histria, din pacate, vechii parohi au ingropat cinci dintre capiteluri.
Miroase inca a lumanare si tamaie, iar lumina patrunde discret pe ferestrele semicirculare.
Istoria spune ca biserica din Istria a fost construita de 54 de familii de crestini ortodocsi, refugiati din sudul Basarabiei. Dupa anul 1812, cand oamenii s-au asezat in acest sat, localitatea s-a numit pana in anul 1914 Caranasuf, dupa numele ctitorului sau, turcul Nasuf cel Negru. In 1914, Vasile Parvan a descoperit ruinele cetatii greco-romane din apropierea comunei si a identificat Histria drept cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei.Credinciosi, bulgarii au cerut autoritatilor turcesti de la Babadag sa aprobe construirea unei biserici ortodoxe. In 1857, turcii au fost de acord, dar au pus conditii: lacasul nu trebuia sa fie mai inalt decat casele satului, fara turle, clopot si clopotnita. Scopul: nu trebuia in ruptul capului sa se deosebeasca de geamii. Oamenii au acceptat, iar temelia bisericii s-a turnat la 50 de centimetri sub nivelul caselor. Inventivi, bulgarii au inaltat peretii cu piatra adusa de la ruinele Cetatii Histria.Peretii neacoperiti de picturi respira prin mici orificii create in ziduri prin faptul ca, in lipsa turlelor, biserica nu ar fi avut acustica. In 1857 oamenii au gandit un sistem unic de sonorizare: au ingropat in ziduri 52 de amfore aduse tot din bogata cetate Histria. Catapeteasma bisericii a prins viata din alte trunchiuri. Din opt stejari grosi au fost ciopliti stalpii si grinzile, iar crestinii au creat si catapeteasma. Se pare ca din Imperiul Otoman a fost adus numai pictorul Stefan Zahariev care a pictat icoanele catapeteasmei, insa s-a semnat doar pe cea a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Biserica s-a sfintit la 18 august 1869, in timpul pasei Megit, de episcopul grec Dionisie Del Carpatos.
In mijlocul campiei de langa satul Ramnicul de Jos, departe de civilizatie si tumult lumesc, prinde viata o manastire cum nu a mai fost vreodata in lumea ortodoxiei romanesti.
Biserica Colelia a fost poarta intre Dumnezeu si om, loc uitat de muritori si chiar staul de oi. Mai nou, va fi manastire de maici si centru social destinat batranilor fara casa si sufletelor ratacite.
Pana in anul 1966 Colelia a fost un sat infloritor, locuit de etnici germani. Au venit in zona prin anul 1913, au ridicat case si biserica Colelia ce nu a putut fi distrusa de timp. 
Lipsa conditiilor sociale, dispensar si scoală a determinat populatia sa migreze catre localitati mai dezvoltate. Satul a ramas fara locuitori, casele au fost distruse de intemperii. A ramas doar biserica in stare avansata de degradare si fara acoperis.
